Despre dragoste...

DISCLAIMER: nu are legatura cu nimic actual, nu m-a lovit depresia, nu se cearta nimeni cu nimeni, totul e chiar bine (mai putin ca mi s-au terminat toate serialele si nu mai am la ce sa ma uit). 

... si alte lucruri prafuite

                                        Poza e de  aici

Adevarul este ca am fost mereu cel putin impresionata (sau impresionabila) de povesti cu printese si fericire vesnica (si tinerete, daca se poate).

Da, recunosc, am visat mult timp la balul de la finalul povestii si la printul pe cal alb. Ma rog, au fost cativa, calare pe martoage, dar in focul momentului, nu-ti mai dai seama. Iubesti fiecare tampenie. Daca va contraziceti "extremele se atrag", daca va intelegeti "suntem la fel". Ierti orice. Uiti si cum te cheama cand va intalniti. Cazi pe spate cand primeti o floare rupta din gard. Fiecare melodie de la radio e compusa special pentru tine si domnu' cu martoaga. Si cele care nu-s, sunt sigur compuse de surorile vitrege ale Cenusaresei care vor sa va desparta. Dragostea e chiar oarba (si, poate ca in anumite momente ii si lipseste cate-o doaga). Si dupa ce trece, incepi sa vezi inceputul de chelie, pasiunea pentru bere, martoaga ce era, de fapt, o Dacie... 

Dar, intrebarea existentiala este: Ce faci cand se goleste borcanul? Cand nu mai exista iubire? Faci bagajul (de amintiri) si pleci in lumea larga? Suferi? Plangi? 

Sincer, am trecut prin toate (plecat, bagaj, plans, ras, suferit, etc.) doar ca sa constat acum ca tot plansul si toata disperarea (si pana si amintirile) nu-mi mai apartin. Poate borcanul nici n-a fost plin pana acum.

Sunt un om normal care traieste in lumea reala (cu cate un mic Disney night pe ici-colo) langa un alt om normal. Mai nou, in perfecta legalitate. Si, in curand, in propriul nostru cuib.

Un wishlist prafuit pe care l-am pastrat pana acum doar pentru mine.


In ordine aleatorie pe o lista incompleta si nu in totalitate realista:
- sa petrec un weekend undeva, intr-un loc cu iz rustic, fara internet si semnal pe nici una dintre retele (eventual un fix, sa nu care cumva sa ne pape ursul);
- o duminica dimineata linistita, cu mic dejun la pat;
- un apus de soare la mare;
- "Sister", de R. Lupton;
- sa dansez;
- sa ma apuc de quilling;
- (inca) un peste cu sos de patrunjel la Casa Bunicii2;
- o dupa-amiaza lenesa in hamac, doar eu si-o carte (sau doua);
- o vacanta undeva pe o insula, cu apa turcoaz si plaje albe;
- sa merg la, sa organizez, sau sa mi se organizeze o petrecere surpriza;
- o petrecere in pijamale;
- lenjerie de pat din saten;
- un girls' night out;
- o masina de spalat vase;
- bilete la Robbie Williams (oriunde, oricand);
- Cinderella everything (partly done);
- lenjerie ceva de la agent provocateur;
- sa particip la un runway show (ca spectator!);
- un shopping spree in KitchenShop;
- o cafea exagerat de scumpa la Starbucks;
- window shopping cu Denis;
- Barca vs. Real cu Nina;
- sa invat germana (mai bine decat stiu deja);
- sa vizitez Valencia;
- glass bricks-uri colorate in baia din casa noua;
- o vacanta oricat de mica anul asta.

The Pregnancy scare

... sau "cum sa treci dintr-o extrema-n alta"
 In primul rand, trebuie sa spun ca urmeaza o postare despre "ce a patit o prietena pe care nu o cunoasteti". In al doilea rand, niciuna dintre noi nu suntem pro avort. De fapt, suntem chiar anti. Consideram ca exista metode mai inteligente si mai putin primitive de a evita o sarcina nedorita.
Asa deci,
   Ziua 1: prietena mea se trezeste si isi da seama ca ar trebui sa arunce un ochi pe calendar, ca ceva nu-i chiar cum ar trebui. Soc si groaza, ceva chiar nu e cum ar trebui. O vai, o nu, ce se va face?! Un copil?!
   Ziua 2: poate ar trebui sa isi ia un test. Sau poate ar trebui sa mai astepte? Oricum, the deed is done, dar, totusi, un copil?! Ce sa poata face cu el?! (sau ea)
   Ziua 3: cum spuneam, the deed is done, si, pana la urma, n-o fi chiar asa rau cu un copil. Adica, s-au descurcat si altii inaintea ei...
   Ziua 4: Asa e, nu e nici prima nici ultima mamaica tanara si 25 nu e chair o varsta frageda. Poate ar fi chiar fain?
   Ziua 5: Ce tare! Un bebe! Un bebe mic si fain. Pana si sotul ei e deja incantat.
   Ziua 6: Bebeeeeeee!!! Se duce la farmacie sa isi ia un test, sa fie sigura ca treaba e treaba. Isi ia un test pentru "orice moment al zilei" (ca doar nu o sa astepte pana-n ziua 7 ca sa afle vestile bune). Fuge acasa, face testul. E negativ. depresie in familie.

Ziua 7: O doamne, testul e negativ, chiar e ceva in neregula. Vai, poate are o boala incurabila....

Aventurile Ale(i) in tara minunilor

adica pe la noi, prin "batatura"


Nu-mi curge patriotismul prin vene, dar sunt foarte rare momentele in care mi-as dori sa ma mut din Romania. Nu stiu daca vreun popor pe lumea asta se bucura de atata tragi-comedie in viata cotidiana.

N-am idee ce si cum patesc altii, dar eu zi de zi am cel putin un moment in care ma blochez complet si incep sa rad si sa plang in acelasi timp; faze de genul (la stiri): "Gigi Becali si-a luat sosete Gucci", sau (un cersetor) "Ba, mie nu-mi dai monezi", sau (la magazin) "Da, avem pesmet si oua, dar ce vreti sa faceti cu ele?" (eu:"Masca de par." ea: "Serios? Trebuie sa incerc si eu!") si asa mai departe.

Povestea cu tiganii rromii si burlanul o stiti, si probabil stiti si zicala cu suflatul in iaurt, ei bine...

Cum devin ouale de Paste...

...oua de Paste! 

sau "ce poti face cu 3 vopsele, 4 borcane si doua linguri

Pentru prima data (de cand sunt om serios la nu-chiar-casa-mea) am folosit altceva decat vopsea rosie pentru ouale de Paste. Si dupa ce-am facut pe chimistul prin curte (ce-i drept, am inceput in casa, dar cand am vazu tin cel hal murdaresc tot am decis sa ma mut), am zis c-ar fi o treaba sa "imortalizez" vopselele. 

In primul rand...

... Hristos a inviat!
Si apoi, "... ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut" si multe s-au si intamplat; am adoptat un catel, spre disperarea motanului, am facut ţ planuri de vacanta, niciunul reusit si am alergat intre banci si notari ca, intr-un final, sa devenim aproape proprietarii unui apartament (spun aproape, fiindca mai dureaza ceva cu hartogariile finale). Oricum, acum urmeaza partea cea mai interesanta, asteptatul. Si eu, cum sunt rabdarea intruchipata, sigur nu voi avea nici o problema cu asta...
Oricum, la ritmul in care trece vremea, presimt ca intr-o zi am sa ma trezesc direct in noua casuta.
Si a fost si Pastele, cu musafiri, gateli, si MUUUUUULTE vase murdare. Si, mai ales, oua roz, mov, si alte culori nu chiar traditionale.

Intr-o postare viitoare, va arat si ce-a ramas in urma vopsitului. Pana una-ailalta, pentru norocosii care-s acasa inca "odihna placuta", iar pentru cei intorsi in camp(ul muncii), o intrebare: 

lucrati cu spor, asa-i?

Pofta buna la pui lobotomizati!

Daca v-ati facut vreodata griji in legatura cu conditiile improprii in care-s crescuti puii de carne, worry no more, un student englez are solutia perfecta: ferme verticale de pui lobotomizati.
Stiam ca NASA experimenteaza cu diverse forme de carne obtinuta in laborator din celule stem (ca sa imbogateasca aportul de proteine al astronautilor), citisem de un premiu urias in bani pe care PETA il va da (sau l-a dat deja) primei companii care va introduce pe piata carne de pui in vitro (practic, carne de eprubeta) si auzisem de un altul care vrea sa "creasca" in laborator carne de vaca (fara vaca, of course). Dar pui lobotomizati?!
Explicatia cercetatorului:
De ce sa se chinuie bietele animale in timpul scurt (de 6-8 saptamani) pe care-l petrec si ele pe acest pamant? De ce sa duca o viata scurta si stresanta, cand putem foarte bine sa le lobotomizam si sa le atarnam in niste forme (da, ca si alea de turta dulce, numai ca in forma de pui) si sa le hranim intravenos? Practic, puii primesc aceeasi hrana ultra-mega hormonizata vitaminizata deci, vor fi la fel de umflati cu pompa pe cand ajung pe rafturile magazinelor. In plus, carnea va fi stress free. Visul oricarui gurmand, nu?! A, am uitat sa va zic ca oricum si picioarele puilor vor fi taiate, ca alea oricum nu folosesc nimanui (nici macar lor, ca doar n-au creier).
"Nu, nu este deloc morbid, ci doar pragmatic", declara tanarul vizionar. Serios?! (as zice eu, gandindu-ma la alte utilitati ale lobotomiei)
Mai multe detalii gasiti aici, in limba engleza, si o comparatie draguta cu Matrix (nu ca nu ne-am fi gandit cu totii la Neo si ferma de oameni in care s-a trezit dupa ce-a inghitit pastila rosie sau albastra, nu-mi mai amintesc). Iar aici, pentru cei ce mai mancati pe la fast food-uri, detalii despre vaca din hamburger.

                                               PS: instalatiile ar arata cam asa→