Un wishlist prafuit pe care l-am pastrat pana acum doar pentru mine.


In ordine aleatorie pe o lista incompleta si nu in totalitate realista:
- sa petrec un weekend undeva, intr-un loc cu iz rustic, fara internet si semnal pe nici una dintre retele (eventual un fix, sa nu care cumva sa ne pape ursul);
- o duminica dimineata linistita, cu mic dejun la pat;
- un apus de soare la mare;
- "Sister", de R. Lupton;
- sa dansez;
- sa ma apuc de quilling;
- (inca) un peste cu sos de patrunjel la Casa Bunicii2;
- o dupa-amiaza lenesa in hamac, doar eu si-o carte (sau doua);
- o vacanta undeva pe o insula, cu apa turcoaz si plaje albe;
- sa merg la, sa organizez, sau sa mi se organizeze o petrecere surpriza;
- o petrecere in pijamale;
- lenjerie de pat din saten;
- un girls' night out;
- o masina de spalat vase;
- bilete la Robbie Williams (oriunde, oricand);
- Cinderella everything (partly done);
- lenjerie ceva de la agent provocateur;
- sa particip la un runway show (ca spectator!);
- un shopping spree in KitchenShop;
- o cafea exagerat de scumpa la Starbucks;
- window shopping cu Denis;
- Barca vs. Real cu Nina;
- sa invat germana (mai bine decat stiu deja);
- sa vizitez Valencia;
- glass bricks-uri colorate in baia din casa noua;
- o vacanta oricat de mica anul asta.

The Pregnancy scare

... sau "cum sa treci dintr-o extrema-n alta"
 In primul rand, trebuie sa spun ca urmeaza o postare despre "ce a patit o prietena pe care nu o cunoasteti". In al doilea rand, niciuna dintre noi nu suntem pro avort. De fapt, suntem chiar anti. Consideram ca exista metode mai inteligente si mai putin primitive de a evita o sarcina nedorita.
Asa deci,
   Ziua 1: prietena mea se trezeste si isi da seama ca ar trebui sa arunce un ochi pe calendar, ca ceva nu-i chiar cum ar trebui. Soc si groaza, ceva chiar nu e cum ar trebui. O vai, o nu, ce se va face?! Un copil?!
   Ziua 2: poate ar trebui sa isi ia un test. Sau poate ar trebui sa mai astepte? Oricum, the deed is done, dar, totusi, un copil?! Ce sa poata face cu el?! (sau ea)
   Ziua 3: cum spuneam, the deed is done, si, pana la urma, n-o fi chiar asa rau cu un copil. Adica, s-au descurcat si altii inaintea ei...
   Ziua 4: Asa e, nu e nici prima nici ultima mamaica tanara si 25 nu e chair o varsta frageda. Poate ar fi chiar fain?
   Ziua 5: Ce tare! Un bebe! Un bebe mic si fain. Pana si sotul ei e deja incantat.
   Ziua 6: Bebeeeeeee!!! Se duce la farmacie sa isi ia un test, sa fie sigura ca treaba e treaba. Isi ia un test pentru "orice moment al zilei" (ca doar nu o sa astepte pana-n ziua 7 ca sa afle vestile bune). Fuge acasa, face testul. E negativ. depresie in familie.

Ziua 7: O doamne, testul e negativ, chiar e ceva in neregula. Vai, poate are o boala incurabila....

Aventurile Ale(i) in tara minunilor

adica pe la noi, prin "batatura"


Nu-mi curge patriotismul prin vene, dar sunt foarte rare momentele in care mi-as dori sa ma mut din Romania. Nu stiu daca vreun popor pe lumea asta se bucura de atata tragi-comedie in viata cotidiana.

N-am idee ce si cum patesc altii, dar eu zi de zi am cel putin un moment in care ma blochez complet si incep sa rad si sa plang in acelasi timp; faze de genul (la stiri): "Gigi Becali si-a luat sosete Gucci", sau (un cersetor) "Ba, mie nu-mi dai monezi", sau (la magazin) "Da, avem pesmet si oua, dar ce vreti sa faceti cu ele?" (eu:"Masca de par." ea: "Serios? Trebuie sa incerc si eu!") si asa mai departe.

Povestea cu tiganii rromii si burlanul o stiti, si probabil stiti si zicala cu suflatul in iaurt, ei bine...

Cum devin ouale de Paste...

...oua de Paste! 

sau "ce poti face cu 3 vopsele, 4 borcane si doua linguri

Pentru prima data (de cand sunt om serios la nu-chiar-casa-mea) am folosit altceva decat vopsea rosie pentru ouale de Paste. Si dupa ce-am facut pe chimistul prin curte (ce-i drept, am inceput in casa, dar cand am vazu tin cel hal murdaresc tot am decis sa ma mut), am zis c-ar fi o treaba sa "imortalizez" vopselele. 

In primul rand...

... Hristos a inviat!
Si apoi, "... ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut" si multe s-au si intamplat; am adoptat un catel, spre disperarea motanului, am facut ţ planuri de vacanta, niciunul reusit si am alergat intre banci si notari ca, intr-un final, sa devenim aproape proprietarii unui apartament (spun aproape, fiindca mai dureaza ceva cu hartogariile finale). Oricum, acum urmeaza partea cea mai interesanta, asteptatul. Si eu, cum sunt rabdarea intruchipata, sigur nu voi avea nici o problema cu asta...
Oricum, la ritmul in care trece vremea, presimt ca intr-o zi am sa ma trezesc direct in noua casuta.
Si a fost si Pastele, cu musafiri, gateli, si MUUUUUULTE vase murdare. Si, mai ales, oua roz, mov, si alte culori nu chiar traditionale.

Intr-o postare viitoare, va arat si ce-a ramas in urma vopsitului. Pana una-ailalta, pentru norocosii care-s acasa inca "odihna placuta", iar pentru cei intorsi in camp(ul muncii), o intrebare: 

lucrati cu spor, asa-i?