In fine, urc in taxi si spun "Catre strada X, va rog, raman 5 minute si apoi ne itnoarcem pe strada Y." "Hehe, domnita (cine zice domnita in zilele noastre?!) puteti ramani si 10 minute sau chiar pana maine, eu va astgept cuminte. Stiti..." Si da, puteam sa zic "Nu stiu si nici nu imi doresc", dar m-am gandit sa fiu draguta, in fond, omul chiar venise in cele 5 minute anuntate de dispecera. Demaram in tromba (si cu masina, si cu povestea vietii lui), trecem de primul rosu (in faza asta, deja STIAM mai multe decat vroiam). Mai mergem putin, mai scoate capul pe geam sa injure pe doamna care, sarmana, chair mergea regulamentar pe sensul ei (!!!), in timp ce continua cu istoria vietii lui. De ce nu mi-a sunat telefonul in tot timpul asta? De ce nu ne-a oprit politia?! De ce, Doamne, trebuie acuma sa traiesc cu toata istoria medicala, familiala si asa mai departe a omului incrustata in memorie?! Cred, sincer, ca as putea sa scriu biografia omului, sau, macar sa fac un "Stiati ca?" destul de la obiect. Inteleg ca datorita ochelarilor pe care (mai nou) ii port am o cautatura de psiholog, dar totusi... Chiar nu ma intereseaza ca de 30 de ore nu a mai iesit din masina (probabil nici pentur nevoi fiziologice, la cum mirosea acolo), sau ca a fost soferul personal al nu stiu cui, sau ca si-a inselat nevasta!!!
Intr-un final, ajungem la ultima destinatie si ii dau 20 de lei (cursa fusese 13 si ceva). Ii zic "De la 15 sa imi dati rest." Imi zice "Eu nu am decat 30 de lei, nu am cum sa va dau rest" si se uita duios la mine (a se citi "ia treci tu strada si schimba banii"). "Vai, chiar ca se castiga rau din taxi daca de ieri dimineata sunteti pe drumuri si abia aveti bani de o paine."
to be continued...
eu deobicei ii fac pe taximetristi sa vorbeasca si murmur cate un da si mhm si ascult cam 25% din ce zice :)) am observat ca tine faza cu: sa vorbeasca despre masina lor, despre mancare sau vreme. si ma simt ca si cum ar tace din gura :))
ReplyDeleteMai ti minte ala cu care am fost sa ducem proiectul de terminologie? Ala avea vedenii. Pe bune! Vedea chestii si vorbea cu ele. Jesus!
ReplyDeleteAdizzy, da, aia incercam si eu sa fac; sincer, nu stiu daca am zis mai mult decat destinatia, plata si ironia de la care nu m-am putut abtine;
ReplyDeleteOana banana, nu cred ca am sa uit vreodata in viata mea drumul cu taxiul ala :))