Imi doresc o tara ca afara...

... unde, daca-ti cumperi produsul expus primesti reducere 


OK, poate-s doar usor iritata de faptul ca am vesnic bafta de a ma indragosti de un produs (in general electrocasnic) care nu mai este pe stoc si sfarsesc prin a-l cumpara pe cel expus pe raft. Cum fac asta? Simplu, ma uit pe site si mi se pune pata, de exemplu, pe acest aspirator. E dragut, micut, verde si cu floricele. Il cumpar!

poza-i de aici

Ma duc plina de entuziasm la magazin, ranjind pe drum ca un om nebun ("cumpar, cumpar cumpar" muahaha) si, undeva intre intrarea in magazin si raftul cu aspiratoare ma loveste gandul "Ah... sper ca nu-i si asta ultimul de pe raft" (ca frigiderul, masina de spalat si pana si nenorocitul de fier de calcat!).
Of course, era ultimul de pe raft. Bine, tot atata garantie am, tot la fel functioneaza, intr-o saptamana o sa aiba de 10 ori mai multe degete si zgarieturi pe el, etc. dar de ce sa cumpar ceva cu aprente pe el si pe care cel putin 100/zi de oameni l-au piscalit (scotocit, cotrobait, apasat, butonat, deschis, inchis, tras, impins)?! Si, daca tot il cumpar (pentru ca e verde si dragut si cu floricele), de ce nu mi se ofera reducere? Nu ca nu as putea trai fara reducere, sau ca sunt reduceri-freak sau vreo nebuna care se targuieste si pentru un tricou in mall, dar parca orgoliul meu de cumparator ar fi putin gadilat de chestia asta si parca mi-as dori mai mult sa cumpar de la ei. Nu ca as avea foarte multe optiuni, avand in vedere ca Media Galaxy le apartine si, in rest, ar mai fi Domo si... cam atat? Dar sincer, mi se pare putin deranjatna atitudinea "il iei daca-l vrei, daca nu, se gaseste alt fraier"...

Oricum, am sa traiesc mereu cu amintirea placuta a reducerii colosale primite la rochia de mireasa care, da, a fost ultima - cea expusa. Si nu, nu in Romania.

The joys of living out of a suitcase/ box...

... literalmente

Vesti bune: ne-am mutat! Yay!!! Vesti proaste - nu avem dulap; sau pat, sau mobilier.
Ma rog, cele din urma nu ma dor asa de tare, dar dulapul, sau, mai exact, lipsa lui, ma ucide! Nu gasesc nimic. Sigur toata lumea se gandeste acum "daca le organizai cum trebuie, gaseai totul cu usurinta". Dragi judgementalisti, normal ca mi-am dort sa arunc totul intr-un sac fara fund si apoi sa enunt un glorios "GATAAA!", dar in momentele alea tot ce auzeam era vocea apasatoare a lu' buni rostindu-mi cuvinte pline de intelepciune: "Alexandra, nu fi lenesa! Cum-ti asterni, asa dormi!".
Bine, bine, o sa impart totul frumos, in saci si saculete, cutii si cutiute. 32, in total. Si cand am terminat, nu tot ce am putut sa spun a fost "Dumnezeule, cate porcarii avem prin casa!".
Asa ca acum, marti, la doua zile dupa ce "porcariile" au fost mutate (si la cateva zile distanta de momentul cand voi putea/ avea timp sa despachetez), de cate ori ne trebuie ceva, trebuie sa pronim intr-o adevarata aventura, desi totul e etichetat frumos si destul de detaliat. OK, unul dintre saci nu e, pentru ca ajunsesem la capatul rabdarii si am aruncat in el tot ce mai aveam cu mentiunea "Chestii de care nu ne prea folosim si pe care chiar nu am mai avut chef sa le sortez", dar oricum, ar trebui sa fie relativ floare la ureche sa gasim cam tot ce ne trbuie. Nu este. Asa ca, buni, m-ai chinuit degeaba.

The Dark Knight Rises ...

... si de ce i-am dat 10 pe imdb
                                poza-i de aci

Intre munca la apartament ( nu, nu ne-am mutat - se pare ca e nevoie de mult mai putin decat o apocalipsa ca sa ma deturneze) si munca la munca s-a strecurat si aniversarea noastra de 1 anisor. Ce sa facem, ce sa facem? (cat mai rapid si eficient) Hai la film! Si cum ma plang de la premiera ca vreau si vreau, am mers la Batman. Cu mari asteptari (care mi-au fost ultra-mega-super depasite) am pasit in sala de cinematograf cu popcorn si nachos. Ambele pentru ca daca luam doar o varianta, se gata pe perioada trailerelor. Asa, de la sare si picanteala, am avut pana intr-a doua ora de film (din cele aproape 3, daca am calculat bine); popcorn, ca nachosurile-s bune cu sosul de banza cald.

Asa, deci Batman. M-a avertizat astazi sora-mea sa ma pregatesc intens, ca-i lung tare filmul, dar ca-i ok. Nu mi s-a parut lung, ba chiar am suspinat indurerata cand s-a terminat si am scapat un oftat - gata?

O sa incep insa cu chestiile care nu mi-au placut, pentru ca-s putine si nu-s spoilere. In primul rand, vocea lu' Bane. Suna ca un ecou sau ceva ce s-ar auzi la un radio bruiat. Apoi ceva la Catwoman. Ori parul, ori ochelarii aia, ori nu stiu ce; sau poate doar fiindca n-a fost Michelle Pfeiffer. Si o mica greseluta (sau poate doar am fost eu neatenta?): cand Bruce Wayne se catara afara din inchisoarea subterana arunca inapoi franghia de care nu s-a folosit atunci cand a urcat.

Si acum, partile bune. Dupa ce-am vazut toate filmele, de la inceputurile timpului incoace, pot sa spun, cu mana pe inima, ca nimeni nu face un Batman mai bun decat Bale, al carui loc pe lista mea de actori preferati s-a modificat considerabil (in bine, of course). Tot cu mana pe inima pot sa spun ca am apreciat ca personajele negative au avut o justificatie pentru actiunile lor si, mai mult, am apreciat ca am fost luata prin surprindere de Miranda (Marion Cotillard). Ma asteptam sa fie ceva putred la mijloc, dar nu chiar atat de putred. Ma bucur ca nu am ramas cu intrebari si ca s-au legat toate chestiile ramase (usor) atarnate dupa precedentele filme. Si da, mi-a placut finalul previzibil si usor siropos. Si scenele (cam) imposibile, si gandacul zburator/ bat-mobilul, si ca o vertebra deplasata se pune la loc cu un pumn un spate. Mi-a placut ritmul, mi-au placut TOATE personajele, mi-au placut actorii si am stat cu sufletul la gura pana la final. Mi-as fi dorit poate sa fie in doua parti (pentru ca au fost multe lucruri ingramadite in filmul asta - si pentru ca filme aberatii ca "Twilight" au cate 17 parti in care nu se petrece mai nimic) si mi-ar fi placut sa-l vad pe Robin "cu masca". Oricum, sper ca asta urmeaza, un film despre Robin (cu J.G. Levitt). Nu sper, VREAU!

PS: Pariez ca Batmanu' asta il bate pe Superman.

Despre...

... prima zi ca pieton, munca pe santier si simtul proprietatii.

Nu tocmai in ordinea mentionata si cu multe alte chestii strecurate printre cele mai sus anuntate, trebuie sa spun, in primul rand, ca e grozav sa ai casa ta. Inca nu ne-am mutat, dar impachetam cu spor (adica eu) in timp ce Radu munceste de zor la montatul usilor. Nu e totul gata si, mai mult ca sigur, ne vom muta doar in jumatate de apartament (si asta o zic cu optimism), dar ne mutam duminica. Ne mutam si daca pica cerul sau vine apocalipsa.

Nu m-a lovit adancul simtamant al proprietatii decat foarte tarziu, cam in momentul in care apartamentul a devenit nelocuibil, cu geamuri si usi scoase si pereti raschetati, dar m-a lovit puternic. Mai ales ca la raschetare am contribuit cu indarjire. Am invatat tot felul de cuvinte noi in ultima vreme si utilitatea diverselor chestiuni folosite la pus glet, mortar, adeziv (si da, stiu si diferenta intre ele si stiu si cum se prepara); stiu ce-i o mistrie si ce-i un spaclu, stiu si la ce-s bune; stiu ca exista mai multe feluri de smirghel pentru diferite suprafete si stiu si ce-i o mandrina si ca poti sa ai bormasina cu percutie sau fara. Am bataturi in palme, ca am vrut sa fiu barbata, dar nu-mi pare rau. Poate ca-s ca cioara care crede ca puiul ei e cel mai mandru dintre toti, dar apartamentul nostru e cel mai tare. Si cand 'om avea si mobila, va fi si mai tare.

In rest, complet imuna la isteria legata de concertul Lady Gaga (dar dupa o portie buna de ras care a urmat unui reportaj cu o fata ce plangea cu naduf ca gaga-ul nu a remarcat-o dupa tot efortul depus), ma gandesc cu oroare ca va trebui sa zic, din nou, "bun gasit" RATT-ului, cu tot cu mirosurile-i inconfundabile, si cu mai multa oroare la saptamanile ce vor urma si la cat timp va dura pana voi gasi un loc la toate. Ma duc sa trag masina in curte, sa se puna praful pe ea. Merci fain, Ghimbasanu Razvan.

Cum sa ramai fara...

...permis de conducere


1. respecta toate regulile de circulatie, intotdeauna;
2. poarta mereu centura de siguranta;
3. mergi cu farurile aprinse chiar si ziua prin oras, sa te vada tot poporul;
4. cedeaza intotdeauna pietonilor, chiar fa-le semn sa treaca atunci cand ei ezita;
5. pastreaza-ti permisul fara urma de vreun punct luat si masina fara o zgarietura de la inceputurile timpului incoace;
6. straduieste-te sa conduci fara nici un eveniment neplacut, chiar franeaza pana iti dai cu capul de bord cand vreun cretin iti taie calea, neavand prioritate;
7. nu depasi limitele de viteza, nu calca liniile continue si fi chiar civilizat in trafic;
8. nu bea niciodata, nici macar nu gusta din nimic ce ar putea contine alcool (da,da, nici macar praline cu lichior) inainte sa te urci la volan.

Si totusi, cum pierzi permisul?
Intr-o zi cu soare treci pe langa o statie de autobuz in care erau oameni (care asteptau autobuzul) si te intalnesti cu un politist tanar si zelos care te trage pe dreapta si iti ia actele. Ii explici situatia, dar el stie mai bine. Dupa ce ia mita de la tiganul pe care il oprise inainte sa te opreasca pe tine (si stii lucrul asta pentru ca vezi tiganul cum se indreapta spre masina lui cu portmoneul desfacut, mai ca-i zice "Ia şî alegeţ şăfu careţ place") vine la tine si te informeaza ca ti-a suspendat permisul. Intri in panica, incerci sa ii explici din nou. Ii spui ca slujba ta depinde de permis si ii enumeri punctele de mai sus (de la 1-8). Nimic. Iti da dovada lu' peste de inlocuire, iti zice ca mai ai 15 zile de condus apoi 30 pauza. Te dai jos din masina si te duci la el, in pragul unei crize de isterie, eventual plansa si tremurand de nervi din cauza nedreptatii care ti s-a facut. Lui i se face mila (?!) si iti zice "Pai faci o contestatie, il pui martor pe domnul din stanga (n.a. Radu) si eventual mai rogi o prietena sa zica si ea ca statea pe bancheta din spate (?!?!??!?!)si ca a vazut si ea ca politistul s-a inselat. O sa fie cuvantul vostru impotriva cuvantului meu. Si iti fac raport favorabil."
Merci, ce sa zic. Sunt convinsa ca va scrie in raport "Da dom'le, eu sunt ala chior, cucoana avea dreptate."
Nu am facut contestatie, pentru ca termenul de solutionare ar fi ianuarie 2013. Si mai vine si apocalipsa...
Eh, asta e. Ma tot intreb acuma ce s-ar fi intamplat daca aveam neamuri in Craiova. Si pentru cine nu (mai) stie la ce ma refer, sa citeasca aici.aici. E OK, voi fi pieton o vreme, sau, eventual, imi iau un cal.

Ce sa faci...

LE: au venit duminica noaptea, pe la 2. Adica dupa aprox. 150 de ore. Ne-au spus ca scapa la aragaz, dar nu au ce sa faca. "Ia nr asta doamna ca e firma care se ocupa cu asa ceva." "OK, si cu cine vorbesc?" "Cu Martin." Ma uit pe ecuson si intreb cu ochii mari "Adica, domneavoastra?" "Da,da. Cand nu lucrez la EON am firma." 




... cand ai o urgenta?

NU, nu am de gand sa critic cat dureaza sa vina salvarea si cati pacienti mor din cauza asta. Urgenta mea e legata de gaz. 

Am ajuns marti seara acasa si am intrat in panica: duhnea a gaz pana si in curte. Ma hotarasc sa sun la e-on. De fapt, nu ai la cine altcineva sa suni. Nu poti chema un prieten dornic sa te ajute, ca va fi o lucrare neautorizata si primesti amenda. Firme private care sa se ocupe cu asta nu stiu sa existe. Asa deci, sun la eon. Raspunde tanti Marcela (parca asa o chema), foarte bine intruita in tainele call-centerului. Ii explic problema si dau sa intreb daca se poate sa vina un echipaj spre noi. Nu apuc bine sa deschid gura ca doamna de la celalalt capat al firului ma sfatuieste sa stau calma, probabil e din cauza mercaptanului introdus pe conducta. In plus, un echipaj este pe drum. Era 9 seara. 

Pe la 11, suna Radu, din nou, sa intrebe cam unde pe drum e echipajul si cand preconizeaza ea ca va ajunge. Aceeasi tanti ii raspunde foarte calma: "Ah, sunt foarte multe urgente in Timisoara, cu siguranta va ajunge cineva si pe la dvs. probabil in timpul noptii." Inchide telefonul, mormaie ceva de dulce si imi transmite informatia. Eu, proasta credula ce sunt, ma ofer sa las telefonul meu deschis peste noapte ca sa fiu sigura ca sunt pe faza cand vin eonistii. Adorm cu chiu cu vai, cu ganduri de explozie in cap. Nu a venit nimeni peste noapte.

Dimineata, dupa o ploaie zdravana, parca nu mai mirosea asa de tare (poate ne-am obisnuit, sau poate din cauza ca dormiseram cu toate geamurile si usile deschise). Sun din nou, raspunde tanti Tatiana, din tura de dimineata. Ii transmit cu scarba in voce ca inca nu am explodat si o intreb pe care drum exact e echipajul, daca s-a pierdut sau daca inca isi fac somnul de frumusete.La fel de bine instruita ca si colega ei de peste noapte imi transmite urmatoarele:  "Stati linistita doamna, din cauza celor peste 1000 de situatii asemanatoare cu a dvs. din Timisoara, colegii mei nu au reusit sa ajunga. Probabil este din cauza mercaptanului. Totusi, luati-va masurile de precautie si aveti rabdare, cu siguranta in cursul zilei de azi (adica ieri) echipajul va ajunge la dvs." 

E maine deja, nu a venit nimeni. Sunt peste 36 de ore de cand am sunat la un serviciu de urgenta. De fapt, in intervalul de 36 d eore, am sunat de 3 ori (si ma roade sa mai sun si azi inca o data, ca sa aibe motiv sa ma dea in judecata pentru calomnie) si, probabil pilindu-si unghiile, tanti Marcela si tanti Tatiana m-au asigurat ca  totul este in regula.E din cauza mercaptanului. Sogur ca m-am linistit, stiu exact ce este mercaptanul si, oricum, mirosul de gaz ma incanta. In plus, eu trebuie sa imi iau masurile de precautie. Cam care sunt alea? sa iau tot ce prin in mana si sa fug?! Daca explodeaza casa, da-o-n colo?! 

Singurul lucru pe care imi doresc sa il aflu este urmatorul: dragi 1000 de timisoreni care ati sunat la eon, a fost cineva pe la voi? 

Anatomia nesimtitului

... o boala grava si incurabila.
 Stiu, e o problema veche in lume, dar in ultima vreme (mai ales pe la noi) e epidemie. S-a raspandit mai ceva ca isteria cauzata de capuse. Unde te uiti, ii si vezi, in haita, tanda si cu manda, dumb and dumber varianta autohtona. E ca ciuma, tot mai multi, pe zi ce trece. Sper numa sa nu fie contagioasa treaba, desi alta explicatie care sa justifice explozia de cazuri nu prea vad. O fi pe baza genetica... Oricum, daca aveti suspiciuni (legate de cei din jurul vostru), sper sa va ajute ceea ce urmeaza.

Stiri...

... in traducere

Am tot incercat sa nu scriu nimic despre subiect, de fapt, l-am evitat pe cat posibil, dar fierbe tara in jurul meu, asa ca trebuie sa ma exprim. Da, da, despre domnul cu oualele Nastase vorbesc.

Gustul bun si drag...

...at timpului petrecut cu un prieten bun.
Se intampla tot mai rar in ultima vreme sa reusesc sa-mi impart ziua incat sa-mi mai ramana un pic de timp pe care sa-l impart cu oameni dragi.
O cafea, sau o inghetata, sau pur si simplu doua vorbe la colt de strada sunt lucruri rare, mama ei de viata de adult. Dar si cand se intampla, toate au un gust mai bun.
Merg de cand ma stiu la Zanoni. Au cea mai buna inghetata (sau asa vreau eu sa cred) dar ieri a fost mai bune decat imi aminteam, pentru c-am fost cu-n prieten bun.
Astept cu nerabdare cafeaua scumpa rau de la Starbucks, pe care s-o impart cu Oana.
Intre timp, am sa ma lupt cu writer's block citind, citind, citind si sper sa revin cu ceva mai inspirat.

Despre dragoste...

DISCLAIMER: nu are legatura cu nimic actual, nu m-a lovit depresia, nu se cearta nimeni cu nimeni, totul e chiar bine (mai putin ca mi s-au terminat toate serialele si nu mai am la ce sa ma uit). 

... si alte lucruri prafuite

                                        Poza e de  aici

Adevarul este ca am fost mereu cel putin impresionata (sau impresionabila) de povesti cu printese si fericire vesnica (si tinerete, daca se poate).

Da, recunosc, am visat mult timp la balul de la finalul povestii si la printul pe cal alb. Ma rog, au fost cativa, calare pe martoage, dar in focul momentului, nu-ti mai dai seama. Iubesti fiecare tampenie. Daca va contraziceti "extremele se atrag", daca va intelegeti "suntem la fel". Ierti orice. Uiti si cum te cheama cand va intalniti. Cazi pe spate cand primeti o floare rupta din gard. Fiecare melodie de la radio e compusa special pentru tine si domnu' cu martoaga. Si cele care nu-s, sunt sigur compuse de surorile vitrege ale Cenusaresei care vor sa va desparta. Dragostea e chiar oarba (si, poate ca in anumite momente ii si lipseste cate-o doaga). Si dupa ce trece, incepi sa vezi inceputul de chelie, pasiunea pentru bere, martoaga ce era, de fapt, o Dacie... 

Dar, intrebarea existentiala este: Ce faci cand se goleste borcanul? Cand nu mai exista iubire? Faci bagajul (de amintiri) si pleci in lumea larga? Suferi? Plangi? 

Sincer, am trecut prin toate (plecat, bagaj, plans, ras, suferit, etc.) doar ca sa constat acum ca tot plansul si toata disperarea (si pana si amintirile) nu-mi mai apartin. Poate borcanul nici n-a fost plin pana acum.

Sunt un om normal care traieste in lumea reala (cu cate un mic Disney night pe ici-colo) langa un alt om normal. Mai nou, in perfecta legalitate. Si, in curand, in propriul nostru cuib.

Un wishlist prafuit pe care l-am pastrat pana acum doar pentru mine.


In ordine aleatorie pe o lista incompleta si nu in totalitate realista:
- sa petrec un weekend undeva, intr-un loc cu iz rustic, fara internet si semnal pe nici una dintre retele (eventual un fix, sa nu care cumva sa ne pape ursul);
- o duminica dimineata linistita, cu mic dejun la pat;
- un apus de soare la mare;
- "Sister", de R. Lupton;
- sa dansez;
- sa ma apuc de quilling;
- (inca) un peste cu sos de patrunjel la Casa Bunicii2;
- o dupa-amiaza lenesa in hamac, doar eu si-o carte (sau doua);
- o vacanta undeva pe o insula, cu apa turcoaz si plaje albe;
- sa merg la, sa organizez, sau sa mi se organizeze o petrecere surpriza;
- o petrecere in pijamale;
- lenjerie de pat din saten;
- un girls' night out;
- o masina de spalat vase;
- bilete la Robbie Williams (oriunde, oricand);
- Cinderella everything (partly done);
- lenjerie ceva de la agent provocateur;
- sa particip la un runway show (ca spectator!);
- un shopping spree in KitchenShop;
- o cafea exagerat de scumpa la Starbucks;
- window shopping cu Denis;
- Barca vs. Real cu Nina;
- sa invat germana (mai bine decat stiu deja);
- sa vizitez Valencia;
- glass bricks-uri colorate in baia din casa noua;
- o vacanta oricat de mica anul asta.

The Pregnancy scare

... sau "cum sa treci dintr-o extrema-n alta"
 In primul rand, trebuie sa spun ca urmeaza o postare despre "ce a patit o prietena pe care nu o cunoasteti". In al doilea rand, niciuna dintre noi nu suntem pro avort. De fapt, suntem chiar anti. Consideram ca exista metode mai inteligente si mai putin primitive de a evita o sarcina nedorita.
Asa deci,
   Ziua 1: prietena mea se trezeste si isi da seama ca ar trebui sa arunce un ochi pe calendar, ca ceva nu-i chiar cum ar trebui. Soc si groaza, ceva chiar nu e cum ar trebui. O vai, o nu, ce se va face?! Un copil?!
   Ziua 2: poate ar trebui sa isi ia un test. Sau poate ar trebui sa mai astepte? Oricum, the deed is done, dar, totusi, un copil?! Ce sa poata face cu el?! (sau ea)
   Ziua 3: cum spuneam, the deed is done, si, pana la urma, n-o fi chiar asa rau cu un copil. Adica, s-au descurcat si altii inaintea ei...
   Ziua 4: Asa e, nu e nici prima nici ultima mamaica tanara si 25 nu e chair o varsta frageda. Poate ar fi chiar fain?
   Ziua 5: Ce tare! Un bebe! Un bebe mic si fain. Pana si sotul ei e deja incantat.
   Ziua 6: Bebeeeeeee!!! Se duce la farmacie sa isi ia un test, sa fie sigura ca treaba e treaba. Isi ia un test pentru "orice moment al zilei" (ca doar nu o sa astepte pana-n ziua 7 ca sa afle vestile bune). Fuge acasa, face testul. E negativ. depresie in familie.

Ziua 7: O doamne, testul e negativ, chiar e ceva in neregula. Vai, poate are o boala incurabila....

Aventurile Ale(i) in tara minunilor

adica pe la noi, prin "batatura"


Nu-mi curge patriotismul prin vene, dar sunt foarte rare momentele in care mi-as dori sa ma mut din Romania. Nu stiu daca vreun popor pe lumea asta se bucura de atata tragi-comedie in viata cotidiana.

N-am idee ce si cum patesc altii, dar eu zi de zi am cel putin un moment in care ma blochez complet si incep sa rad si sa plang in acelasi timp; faze de genul (la stiri): "Gigi Becali si-a luat sosete Gucci", sau (un cersetor) "Ba, mie nu-mi dai monezi", sau (la magazin) "Da, avem pesmet si oua, dar ce vreti sa faceti cu ele?" (eu:"Masca de par." ea: "Serios? Trebuie sa incerc si eu!") si asa mai departe.

Povestea cu tiganii rromii si burlanul o stiti, si probabil stiti si zicala cu suflatul in iaurt, ei bine...

Cum devin ouale de Paste...

...oua de Paste! 

sau "ce poti face cu 3 vopsele, 4 borcane si doua linguri

Pentru prima data (de cand sunt om serios la nu-chiar-casa-mea) am folosit altceva decat vopsea rosie pentru ouale de Paste. Si dupa ce-am facut pe chimistul prin curte (ce-i drept, am inceput in casa, dar cand am vazu tin cel hal murdaresc tot am decis sa ma mut), am zis c-ar fi o treaba sa "imortalizez" vopselele. 

In primul rand...

... Hristos a inviat!
Si apoi, "... ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut" si multe s-au si intamplat; am adoptat un catel, spre disperarea motanului, am facut ţ planuri de vacanta, niciunul reusit si am alergat intre banci si notari ca, intr-un final, sa devenim aproape proprietarii unui apartament (spun aproape, fiindca mai dureaza ceva cu hartogariile finale). Oricum, acum urmeaza partea cea mai interesanta, asteptatul. Si eu, cum sunt rabdarea intruchipata, sigur nu voi avea nici o problema cu asta...
Oricum, la ritmul in care trece vremea, presimt ca intr-o zi am sa ma trezesc direct in noua casuta.
Si a fost si Pastele, cu musafiri, gateli, si MUUUUUULTE vase murdare. Si, mai ales, oua roz, mov, si alte culori nu chiar traditionale.

Intr-o postare viitoare, va arat si ce-a ramas in urma vopsitului. Pana una-ailalta, pentru norocosii care-s acasa inca "odihna placuta", iar pentru cei intorsi in camp(ul muncii), o intrebare: 

lucrati cu spor, asa-i?

Pofta buna la pui lobotomizati!

Daca v-ati facut vreodata griji in legatura cu conditiile improprii in care-s crescuti puii de carne, worry no more, un student englez are solutia perfecta: ferme verticale de pui lobotomizati.
Stiam ca NASA experimenteaza cu diverse forme de carne obtinuta in laborator din celule stem (ca sa imbogateasca aportul de proteine al astronautilor), citisem de un premiu urias in bani pe care PETA il va da (sau l-a dat deja) primei companii care va introduce pe piata carne de pui in vitro (practic, carne de eprubeta) si auzisem de un altul care vrea sa "creasca" in laborator carne de vaca (fara vaca, of course). Dar pui lobotomizati?!
Explicatia cercetatorului:
De ce sa se chinuie bietele animale in timpul scurt (de 6-8 saptamani) pe care-l petrec si ele pe acest pamant? De ce sa duca o viata scurta si stresanta, cand putem foarte bine sa le lobotomizam si sa le atarnam in niste forme (da, ca si alea de turta dulce, numai ca in forma de pui) si sa le hranim intravenos? Practic, puii primesc aceeasi hrana ultra-mega hormonizata vitaminizata deci, vor fi la fel de umflati cu pompa pe cand ajung pe rafturile magazinelor. In plus, carnea va fi stress free. Visul oricarui gurmand, nu?! A, am uitat sa va zic ca oricum si picioarele puilor vor fi taiate, ca alea oricum nu folosesc nimanui (nici macar lor, ca doar n-au creier).
"Nu, nu este deloc morbid, ci doar pragmatic", declara tanarul vizionar. Serios?! (as zice eu, gandindu-ma la alte utilitati ale lobotomiei)
Mai multe detalii gasiti aici, in limba engleza, si o comparatie draguta cu Matrix (nu ca nu ne-am fi gandit cu totii la Neo si ferma de oameni in care s-a trezit dupa ce-a inghitit pastila rosie sau albastra, nu-mi mai amintesc). Iar aici, pentru cei ce mai mancati pe la fast food-uri, detalii despre vaca din hamburger.

                                               PS: instalatiile ar arata cam asa→
















  
                                                                                                                                    

Revolta

Acum cateva saptamani (sau o luna, ca nu-mi prea dau seama cum trece timpul in ultima vreme) am citit un articol despre iarna din '54 si iarna din 2012. Parca l-as fi scris eu. Nu sunt nici rautacioasa si nici egoista, dar inainte sa vars o galeata de lacrimi si sa arunc cu bani in toate partile ca sa ajut, imi mai pun si eu niste intrebari.
Nu ma prea uit la TV si daca ma uit, sigur nu la stiri. Nu-mi plac barfele stirile despre Becali, Simona nu stiu care, sau detaliile esentiale despre cum a fost X sau Y macelarit. Dar, cand mai merg pe la buni, n-am optiune. Ca orice alta buni (cred) este dependenta de stiri "Cum draga sa nu stii ce se intampla in lumea asta?!". Si intr-o zi, in vizita fiind, am vazut stirea despre tanti Georgeta.
Tanti Georgeta este o tanti (logic, nu?) care sta intr-un sat pierdut de lume undeva in zona intorsurii Buzaului. Stiti voi, acolo unde-a fost deja apocalipsa. Casa ei era ingropata in zapada si tanti Geta tot plangea ca nu are cu ce sa traiasca. Pai bine mai tanti Geta, dar matale n-ai citit niciodata Balada unui greier mic?! Ce-ai pazit, tanti, tot anul de n-ai o zacusca in camara? Si baietii tai, in loc sa batatoreasca drumul spre crasma, de ce nu dau putin cu lopata pe langa casa?!
In plus, mai erau si alte povesti lacrimogene si indemnuri la trimis ajutoare. OK, trimitem, pentru oamenii care chiar au probleme, batrani, singuri, bolnavi. De acord. Am contribuit si noi si probabil multi altii care au ales sa ignore cazuri ca si cel al lu' tanti de mai sus, si uite ce s-a intamplat cu ajutoarele noastre: 
V-am zis ca Radu e fan al site-ului stirilor ProTv (pe care vesnic il lasa deschis ca sa ma ispiteasca). Una dintre stiri ne spune ce s-a petrecut cu sacii de ajutoare. Daca aveti chef sa cititi, mergeti aici, daca nu, va zic eu pe scurt: zac pe jos in mormane pe undeva printr-o magazie. Va sa zica, drama n-a fost chiar asa de mare.

Despre paranormal si alte nebunii

Cand lucrezi cu oamenii, nu stii niciodata peste cine (sau ce) poti da. 
Povestind de una alta azi cu Oana (printre care si despre proxy baptism) mi-am amintit de o intamplare.
Se facea ca (si folosesc formula asta pentru ca inca nu sunt sigura daca a fost real) eram pe terasa din spate a firmei acum cativa ani - eu si mai cateva fete, vorbind aiurea.
Toate bune si frumoase, implicand cosmetice si planuri de vacanta, pana cand ni se mai adauga cineva, cu un zambet entuziast de om care "wow, fetelor, nu stiti ce am descoperit". Acum  nu-mi mai amintesc cum a inceput exact treaba, de ce, de la ce, sau ce sedinte de spalat pe creier cursuri facea, DAR imi amintesc foarte clar cum ne-a spus extrem de incantata ca a trecut prin caine (sau paine, nici pana azi nu mi-am dat seama). Ca sa fiu mai precisa, fraza a sunat ceva de genul "Fetelor, nu aveti idee ce e viata pana nu treceti prin caine/paine". N-am avut prezenta de spirit sa intreb ce rasa era, sau din care parte inspre care s-a facut trecerea, dar as fi curioasa daca se poate si prin pisica, pentru ca avem un bivol de motan (pe numele lui, Nedelcu) si cred ca as putea incerca.
Din acelasi registru, o doamna foarte draguta mi-a povestit intr-o zi ca a imbratisat copacul din fata casei si copacul i-a spus multe despre viata lui si ea, la randul ei, i-a povestit despre vietile ei anterioare.
Si atunci, ma intreb, de ce oare sa nu-mi fac si eu o secta (nu ca nu mi-ar mai fi trecut asta prin cap de cateva ori)?! Pe post de afacere, nu altceva. Vad ca terenul e propice. O sa-i zic "Adunarea patrunjelului" si o sa ne ocupam cu plantat patrunjel pentru ceai. Bine, vor planta sclavii, dupa ce-i voi trece eu prin paine, piscot si o vaca, contra cost, normal (frate, frate, da' branza-i pe bani, nu?) timp in care eu voi scrie o carte sau doua despre cum trebuie sa-ti dai 30% din salariu "patrunjelistilor" (adica mie) pentru ca altfel ajungi in iad, unde este numai si numai marar. (Trebuie numai sa-mi fac rost de o carte - "Brainwashing 101".)

Asa deci, de ce, dragi oameni, cand este atat de transparenta treaba, continuati sa dati bani pe asa ceva?
Intrebare retorica: Nu-i mai bine sa mergi la un terapeut? SIGUR e mai ieftin si SIGUR e mai productiv.

Draga zi de luni...

...daca as putea sa iti dau ban, block sau ignore, as face-o. 


Nu stiu cum e la voi, dar la mine cele 3 ceasuri rele nu sunt niciodata marti, ci vesnic lunea. Lunea suna alarma prea devreme, lunea uit sa imi iau diverse chestii necesare in geanta, lunea nu stiu niciodata cu ce sa ma imbrac. Si cel mai important, luni nu am chef de nimic.
Caz concret:

cand ziua incepe bine...

... cu soare si iz de primavara, inevitabil eu ma simt rau. Ori sunt racita, ori ma doare ceva ori ma aflu in vreo stare fatalista. Ziua de azi nu face exceptie, DAR, intre pastile si ceaiuri, am browse-uit pe net si am gasit:
- un blog (si nu ma pot opri din citit);
- un nou hobby (ma rog, detalii suplimentare pentru ca activitatea cu pricina am descoperit-o pe un blog culinar linkuit de Denisa) - urmeaza sa-mi cumpar "ustensila";
- noi nivele de prostie umana pe site-ul stirilor ProTv (Radu citeste mereu despre catastrofe naturale si alte chestii de genul - zice ca "ii place formatul" - si mereu lasa fereastra deschisa. Sigur, as putea sa o inchid, dar intr-o zi ca asta chiar nu aveam nimic mai bun de facut);
In orice caz, m-am "dopat" bine si am pornit la lucru - azi, part-time (bine ca pot), si maine la Oradea...
Pe sambata!

Afla adevarul despre tine

Da, am avut o zi plina... de teste de personalitate. Doua zile, de fapt. Ieri am fost foarte hyper si pana la 3 dimineata am browse-uit pe goodreads sa vad ce sa mai adaug pe rafturi. De fapt, pe goodreads numa pana pe la 12, cand un pop-up nenorocit m-a intrebat daca ma cunosc cu adevarat. Bine am zis, hai sa vedem.

Zile si zile

Sambata dimineata, ora 7. Suna alarma. Si nu e doar o greseala. Dupa ce apas pe snooze de cateva ori (de data asta nu am atins performanta de a-mi snooze-ui alarma de atatea ori incat sa nici macar nu mai sune - cred ca 1 ora e maximul) si, cu durere in suflet ma tarasc jos din pat. Ma imbrac, mananc, imi amintesc ca a nins azi-noapte.

Cina

Da, chiar sunt una dintre alea care se bucura daca primesc cratite, oale yena sau tigai de Craciun, Paste sau zi de nastere (aviz amatorilor) si, ca sa fiu sincera, mi-as dori sa am mult mai mult timp sa stau... in bucatarie.
Mi s-a pus pata ieri pe o musaca de vinete pe care am gasit-o pe un blog cu multe, multe alte chestii delicioase. Toata ziua am innebunit pe toata lumea (bine ca am gasit vinete in supermarket ca altfel innebuneam eu). Si da, a iesit ca-n poza + putina smantana in farfurie.
PS: singura diferenta e ca varianta mea e vegetariana asa ca, in loc de carne am pus soia.