Ce sa faci...

LE: au venit duminica noaptea, pe la 2. Adica dupa aprox. 150 de ore. Ne-au spus ca scapa la aragaz, dar nu au ce sa faca. "Ia nr asta doamna ca e firma care se ocupa cu asa ceva." "OK, si cu cine vorbesc?" "Cu Martin." Ma uit pe ecuson si intreb cu ochii mari "Adica, domneavoastra?" "Da,da. Cand nu lucrez la EON am firma." 




... cand ai o urgenta?

NU, nu am de gand sa critic cat dureaza sa vina salvarea si cati pacienti mor din cauza asta. Urgenta mea e legata de gaz. 

Am ajuns marti seara acasa si am intrat in panica: duhnea a gaz pana si in curte. Ma hotarasc sa sun la e-on. De fapt, nu ai la cine altcineva sa suni. Nu poti chema un prieten dornic sa te ajute, ca va fi o lucrare neautorizata si primesti amenda. Firme private care sa se ocupe cu asta nu stiu sa existe. Asa deci, sun la eon. Raspunde tanti Marcela (parca asa o chema), foarte bine intruita in tainele call-centerului. Ii explic problema si dau sa intreb daca se poate sa vina un echipaj spre noi. Nu apuc bine sa deschid gura ca doamna de la celalalt capat al firului ma sfatuieste sa stau calma, probabil e din cauza mercaptanului introdus pe conducta. In plus, un echipaj este pe drum. Era 9 seara. 

Pe la 11, suna Radu, din nou, sa intrebe cam unde pe drum e echipajul si cand preconizeaza ea ca va ajunge. Aceeasi tanti ii raspunde foarte calma: "Ah, sunt foarte multe urgente in Timisoara, cu siguranta va ajunge cineva si pe la dvs. probabil in timpul noptii." Inchide telefonul, mormaie ceva de dulce si imi transmite informatia. Eu, proasta credula ce sunt, ma ofer sa las telefonul meu deschis peste noapte ca sa fiu sigura ca sunt pe faza cand vin eonistii. Adorm cu chiu cu vai, cu ganduri de explozie in cap. Nu a venit nimeni peste noapte.

Dimineata, dupa o ploaie zdravana, parca nu mai mirosea asa de tare (poate ne-am obisnuit, sau poate din cauza ca dormiseram cu toate geamurile si usile deschise). Sun din nou, raspunde tanti Tatiana, din tura de dimineata. Ii transmit cu scarba in voce ca inca nu am explodat si o intreb pe care drum exact e echipajul, daca s-a pierdut sau daca inca isi fac somnul de frumusete.La fel de bine instruita ca si colega ei de peste noapte imi transmite urmatoarele:  "Stati linistita doamna, din cauza celor peste 1000 de situatii asemanatoare cu a dvs. din Timisoara, colegii mei nu au reusit sa ajunga. Probabil este din cauza mercaptanului. Totusi, luati-va masurile de precautie si aveti rabdare, cu siguranta in cursul zilei de azi (adica ieri) echipajul va ajunge la dvs." 

E maine deja, nu a venit nimeni. Sunt peste 36 de ore de cand am sunat la un serviciu de urgenta. De fapt, in intervalul de 36 d eore, am sunat de 3 ori (si ma roade sa mai sun si azi inca o data, ca sa aibe motiv sa ma dea in judecata pentru calomnie) si, probabil pilindu-si unghiile, tanti Marcela si tanti Tatiana m-au asigurat ca  totul este in regula.E din cauza mercaptanului. Sogur ca m-am linistit, stiu exact ce este mercaptanul si, oricum, mirosul de gaz ma incanta. In plus, eu trebuie sa imi iau masurile de precautie. Cam care sunt alea? sa iau tot ce prin in mana si sa fug?! Daca explodeaza casa, da-o-n colo?! 

Singurul lucru pe care imi doresc sa il aflu este urmatorul: dragi 1000 de timisoreni care ati sunat la eon, a fost cineva pe la voi?