The Dark Knight Rises ...

... si de ce i-am dat 10 pe imdb
                                poza-i de aci

Intre munca la apartament ( nu, nu ne-am mutat - se pare ca e nevoie de mult mai putin decat o apocalipsa ca sa ma deturneze) si munca la munca s-a strecurat si aniversarea noastra de 1 anisor. Ce sa facem, ce sa facem? (cat mai rapid si eficient) Hai la film! Si cum ma plang de la premiera ca vreau si vreau, am mers la Batman. Cu mari asteptari (care mi-au fost ultra-mega-super depasite) am pasit in sala de cinematograf cu popcorn si nachos. Ambele pentru ca daca luam doar o varianta, se gata pe perioada trailerelor. Asa, de la sare si picanteala, am avut pana intr-a doua ora de film (din cele aproape 3, daca am calculat bine); popcorn, ca nachosurile-s bune cu sosul de banza cald.

Asa, deci Batman. M-a avertizat astazi sora-mea sa ma pregatesc intens, ca-i lung tare filmul, dar ca-i ok. Nu mi s-a parut lung, ba chiar am suspinat indurerata cand s-a terminat si am scapat un oftat - gata?

O sa incep insa cu chestiile care nu mi-au placut, pentru ca-s putine si nu-s spoilere. In primul rand, vocea lu' Bane. Suna ca un ecou sau ceva ce s-ar auzi la un radio bruiat. Apoi ceva la Catwoman. Ori parul, ori ochelarii aia, ori nu stiu ce; sau poate doar fiindca n-a fost Michelle Pfeiffer. Si o mica greseluta (sau poate doar am fost eu neatenta?): cand Bruce Wayne se catara afara din inchisoarea subterana arunca inapoi franghia de care nu s-a folosit atunci cand a urcat.

Si acum, partile bune. Dupa ce-am vazut toate filmele, de la inceputurile timpului incoace, pot sa spun, cu mana pe inima, ca nimeni nu face un Batman mai bun decat Bale, al carui loc pe lista mea de actori preferati s-a modificat considerabil (in bine, of course). Tot cu mana pe inima pot sa spun ca am apreciat ca personajele negative au avut o justificatie pentru actiunile lor si, mai mult, am apreciat ca am fost luata prin surprindere de Miranda (Marion Cotillard). Ma asteptam sa fie ceva putred la mijloc, dar nu chiar atat de putred. Ma bucur ca nu am ramas cu intrebari si ca s-au legat toate chestiile ramase (usor) atarnate dupa precedentele filme. Si da, mi-a placut finalul previzibil si usor siropos. Si scenele (cam) imposibile, si gandacul zburator/ bat-mobilul, si ca o vertebra deplasata se pune la loc cu un pumn un spate. Mi-a placut ritmul, mi-au placut TOATE personajele, mi-au placut actorii si am stat cu sufletul la gura pana la final. Mi-as fi dorit poate sa fie in doua parti (pentru ca au fost multe lucruri ingramadite in filmul asta - si pentru ca filme aberatii ca "Twilight" au cate 17 parti in care nu se petrece mai nimic) si mi-ar fi placut sa-l vad pe Robin "cu masca". Oricum, sper ca asta urmeaza, un film despre Robin (cu J.G. Levitt). Nu sper, VREAU!

PS: Pariez ca Batmanu' asta il bate pe Superman.

Gustul bun si drag...

...at timpului petrecut cu un prieten bun.
Se intampla tot mai rar in ultima vreme sa reusesc sa-mi impart ziua incat sa-mi mai ramana un pic de timp pe care sa-l impart cu oameni dragi.
O cafea, sau o inghetata, sau pur si simplu doua vorbe la colt de strada sunt lucruri rare, mama ei de viata de adult. Dar si cand se intampla, toate au un gust mai bun.
Merg de cand ma stiu la Zanoni. Au cea mai buna inghetata (sau asa vreau eu sa cred) dar ieri a fost mai bune decat imi aminteam, pentru c-am fost cu-n prieten bun.
Astept cu nerabdare cafeaua scumpa rau de la Starbucks, pe care s-o impart cu Oana.
Intre timp, am sa ma lupt cu writer's block citind, citind, citind si sper sa revin cu ceva mai inspirat.

Aventurile Ale(i) in tara minunilor

adica pe la noi, prin "batatura"


Nu-mi curge patriotismul prin vene, dar sunt foarte rare momentele in care mi-as dori sa ma mut din Romania. Nu stiu daca vreun popor pe lumea asta se bucura de atata tragi-comedie in viata cotidiana.

N-am idee ce si cum patesc altii, dar eu zi de zi am cel putin un moment in care ma blochez complet si incep sa rad si sa plang in acelasi timp; faze de genul (la stiri): "Gigi Becali si-a luat sosete Gucci", sau (un cersetor) "Ba, mie nu-mi dai monezi", sau (la magazin) "Da, avem pesmet si oua, dar ce vreti sa faceti cu ele?" (eu:"Masca de par." ea: "Serios? Trebuie sa incerc si eu!") si asa mai departe.

Povestea cu tiganii rromii si burlanul o stiti, si probabil stiti si zicala cu suflatul in iaurt, ei bine...

Cum devin ouale de Paste...

...oua de Paste! 

sau "ce poti face cu 3 vopsele, 4 borcane si doua linguri

Pentru prima data (de cand sunt om serios la nu-chiar-casa-mea) am folosit altceva decat vopsea rosie pentru ouale de Paste. Si dupa ce-am facut pe chimistul prin curte (ce-i drept, am inceput in casa, dar cand am vazu tin cel hal murdaresc tot am decis sa ma mut), am zis c-ar fi o treaba sa "imortalizez" vopselele. 

In primul rand...

... Hristos a inviat!
Si apoi, "... ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut" si multe s-au si intamplat; am adoptat un catel, spre disperarea motanului, am facut ţ planuri de vacanta, niciunul reusit si am alergat intre banci si notari ca, intr-un final, sa devenim aproape proprietarii unui apartament (spun aproape, fiindca mai dureaza ceva cu hartogariile finale). Oricum, acum urmeaza partea cea mai interesanta, asteptatul. Si eu, cum sunt rabdarea intruchipata, sigur nu voi avea nici o problema cu asta...
Oricum, la ritmul in care trece vremea, presimt ca intr-o zi am sa ma trezesc direct in noua casuta.
Si a fost si Pastele, cu musafiri, gateli, si MUUUUUULTE vase murdare. Si, mai ales, oua roz, mov, si alte culori nu chiar traditionale.

Intr-o postare viitoare, va arat si ce-a ramas in urma vopsitului. Pana una-ailalta, pentru norocosii care-s acasa inca "odihna placuta", iar pentru cei intorsi in camp(ul muncii), o intrebare: 

lucrati cu spor, asa-i?

Revolta

Acum cateva saptamani (sau o luna, ca nu-mi prea dau seama cum trece timpul in ultima vreme) am citit un articol despre iarna din '54 si iarna din 2012. Parca l-as fi scris eu. Nu sunt nici rautacioasa si nici egoista, dar inainte sa vars o galeata de lacrimi si sa arunc cu bani in toate partile ca sa ajut, imi mai pun si eu niste intrebari.
Nu ma prea uit la TV si daca ma uit, sigur nu la stiri. Nu-mi plac barfele stirile despre Becali, Simona nu stiu care, sau detaliile esentiale despre cum a fost X sau Y macelarit. Dar, cand mai merg pe la buni, n-am optiune. Ca orice alta buni (cred) este dependenta de stiri "Cum draga sa nu stii ce se intampla in lumea asta?!". Si intr-o zi, in vizita fiind, am vazut stirea despre tanti Georgeta.
Tanti Georgeta este o tanti (logic, nu?) care sta intr-un sat pierdut de lume undeva in zona intorsurii Buzaului. Stiti voi, acolo unde-a fost deja apocalipsa. Casa ei era ingropata in zapada si tanti Geta tot plangea ca nu are cu ce sa traiasca. Pai bine mai tanti Geta, dar matale n-ai citit niciodata Balada unui greier mic?! Ce-ai pazit, tanti, tot anul de n-ai o zacusca in camara? Si baietii tai, in loc sa batatoreasca drumul spre crasma, de ce nu dau putin cu lopata pe langa casa?!
In plus, mai erau si alte povesti lacrimogene si indemnuri la trimis ajutoare. OK, trimitem, pentru oamenii care chiar au probleme, batrani, singuri, bolnavi. De acord. Am contribuit si noi si probabil multi altii care au ales sa ignore cazuri ca si cel al lu' tanti de mai sus, si uite ce s-a intamplat cu ajutoarele noastre: 
V-am zis ca Radu e fan al site-ului stirilor ProTv (pe care vesnic il lasa deschis ca sa ma ispiteasca). Una dintre stiri ne spune ce s-a petrecut cu sacii de ajutoare. Daca aveti chef sa cititi, mergeti aici, daca nu, va zic eu pe scurt: zac pe jos in mormane pe undeva printr-o magazie. Va sa zica, drama n-a fost chiar asa de mare.

Draga zi de luni...

...daca as putea sa iti dau ban, block sau ignore, as face-o. 


Nu stiu cum e la voi, dar la mine cele 3 ceasuri rele nu sunt niciodata marti, ci vesnic lunea. Lunea suna alarma prea devreme, lunea uit sa imi iau diverse chestii necesare in geanta, lunea nu stiu niciodata cu ce sa ma imbrac. Si cel mai important, luni nu am chef de nimic.
Caz concret:

cand ziua incepe bine...

... cu soare si iz de primavara, inevitabil eu ma simt rau. Ori sunt racita, ori ma doare ceva ori ma aflu in vreo stare fatalista. Ziua de azi nu face exceptie, DAR, intre pastile si ceaiuri, am browse-uit pe net si am gasit:
- un blog (si nu ma pot opri din citit);
- un nou hobby (ma rog, detalii suplimentare pentru ca activitatea cu pricina am descoperit-o pe un blog culinar linkuit de Denisa) - urmeaza sa-mi cumpar "ustensila";
- noi nivele de prostie umana pe site-ul stirilor ProTv (Radu citeste mereu despre catastrofe naturale si alte chestii de genul - zice ca "ii place formatul" - si mereu lasa fereastra deschisa. Sigur, as putea sa o inchid, dar intr-o zi ca asta chiar nu aveam nimic mai bun de facut);
In orice caz, m-am "dopat" bine si am pornit la lucru - azi, part-time (bine ca pot), si maine la Oradea...
Pe sambata!

Afla adevarul despre tine

Da, am avut o zi plina... de teste de personalitate. Doua zile, de fapt. Ieri am fost foarte hyper si pana la 3 dimineata am browse-uit pe goodreads sa vad ce sa mai adaug pe rafturi. De fapt, pe goodreads numa pana pe la 12, cand un pop-up nenorocit m-a intrebat daca ma cunosc cu adevarat. Bine am zis, hai sa vedem.

Zile si zile

Sambata dimineata, ora 7. Suna alarma. Si nu e doar o greseala. Dupa ce apas pe snooze de cateva ori (de data asta nu am atins performanta de a-mi snooze-ui alarma de atatea ori incat sa nici macar nu mai sune - cred ca 1 ora e maximul) si, cu durere in suflet ma tarasc jos din pat. Ma imbrac, mananc, imi amintesc ca a nins azi-noapte.

Bine v-am regasit!

... cu speranta ca nu m-ati abandonat, asa cum probabil ati crezut ca am facut eu

Sa incep cu, evident, scuzele. Dar nu sunt scuze, pe bune (tipic, nu?). De cand s-a terminat toata povestea cu nunta si luna de miere (care pare asa departe ca parca nici n-a fost) am reintrat in paine cum s-ar zice (sau, mai pe romaneste, am reinceput sa merg la lucru, unde au reinceput sa apara fel si fel de chestii care au reinceput sa ma tina la birou pana spre seara sau, pana in faza in care nu mai am chef de nimic.)

N-am mai citit de cam o luna (adica nu mai mult de 1 pagina, dupa care adorm), n-am mai gatit de nu stiu cand si cumparaturile le-am facut numai printre stropi, doar ca sa previn o eventuala panza de paianjen in camara (sau frigider).
In plus, am fost amandoi bolnavi (zici ca eram la concurs, care ia mai multe medicamente, sotul mult iubit a castigat, premiul fiind concediu medical pe 1 saptamana, losera de mine a mers la lucru, drep pedeapsa presupun).

Dar, DAR, sambata voi merge la festivalul de film francez. Foarte dragut si FOARTE ieftin si foarte altceva decat mersul la birou.
Promit sa continui saga nuntii si sa o incep si pe cea a lunii de miere. In plus, urmeaza sa postez un protest fata de soferii de taxi.
Va pup (no worries, nu mai sunt gripata)!

De-a v-ati ascunselea...

... cu nervii mei

Mult asteptata vacanta in Corfu se apropie cu pasi repezi (repezi de tot, chiar in galop). E practic aici (ceea ce nu pot spune despre crema de plaja, crema de dupa plaja, demachiantul si periutele de dinti pe care le-am cumparat saptamana trecuta si care imi provoaca dureri MARI de cap fiindca au disparut fara urma). Ma gandesc serios sa-mi pun o pereche de ochelari fumurii (da, in casa) si sa imbrac un costum de om serios pentru ca, din cate am vazut, chestiile astea dau super-randamet cand e vorba de chestiuni disparute. Le caut de o ora, fara sa exagerez. Am ajuns in faza in care am inceput sa despachetez partea facuta de bagaj (desi nu au cum sa fie acolo, avand in vedere ca nu le gasesc de ceva timp si deci, nu aveam cum sa le bag in vreo geanta). Le-am cautat in baie, in dormitor, in dulap, in frigider (da, pana si acolo), in camara... De fapt, nu stiu loc in care sa nu le fi cautat. Am folosit si varianta "suna un prieten" (asta, daca tot s-a relansat "Vreau sa fi Milionar"). Nimic.
Semnalmente: punga Kaufland mica (din aia cu 40 de bani) care contine 1 crema de plaja cu SPF30 (pentru ca, desi a trecut 99% din vara, eu tot alba sunt), 2 creme pentru dupa plaja (era oferta), demachiant si periute de dinti (una mov, una albastra). Oricine are informatii este rugat sa lase un comment.

Carti cu soundtrack

Din una intr-alta pe net, am dat peste un articol din The Telegraph despre carti cu soundtrack. Nu, nu ma refer la povesti in genul celor pe vinil pe care le ascultam cand eram copii. Carti, adica text, cu soundtrack.

Nu stiu daca sunt ingrijorata sau indigranata.
Poate ar fi trebuie sa mentionez de la inceput ca nu sunt un mare fan al e-readerelor, e-bookurilor ei e-altor chestii. Si ca imi plac cartile. Vorbesc despre carti normale, carti imprimate pe hartie. Imi place mirosul de carte, imi place sa-mi imaginez cum ar arata personajele, ce as face eu in locul lor si cum e vremea Rhett o parasete pe Scarlett (uneori, cand ma enerveaza la culme doamna O'Hara, e soare si canta pasarelele, alteori, cand mi-e mila de ea, ploua mocaneste). Nu vad de ce ar trebui sa recitesc cartea asta si sa ploua de fiecare data.
In orice caz, carti cu soundtrack. Daca ar fi audiobooks cu soundtrack, ar fi un fel de foileton radiofonic. Daca mai adaugam niste imagini, eventual in format .gif, avem un film mai prost facut.
Of...
PS: ce se intampla daca citesc mai lent? ploua cand aia merg la plaja si se sparge farfuria cand ei deja merg la culcare?

Cine se trezeste de dimineata...

... cauta uragane cu nume de barbati.
Verificam inbox-ul azi-dimineata cand mi-a atras atentia o stire despre uraganul Irene (nu ca m-as fi asteptat sa fie numit Paul sau Peter) care a cam blocat totul prin New York si da, imi pare rau de bietii oameni, dar pe de alta parte, m-a lovit un sentiment de revolta cu iz feminist.
Stiu ca nu toate uraganele si furtunile devastatoare (si pietele) au nume de femei, dar spuneti voi daca stiti vreun dezastru natural cu nume de barbat (de ex. cutremurul Rick, ciclonul George, etc.). E ok, nici eu nu stiu (sau poate nu ma informez destul) drept pentru care am petrecut dimineata informandu-ma despre "cei mai violenti uragani":
- 1979, Frederic, categoria 3 (adica destul de rau, pentru ca e 3 din 5);
- 1980, Allen, tot de nota 3;
- 1989, Hugo, 4 (adica groaznic de-a dreptul)
- 1992, cel mai groaznic si devastator uragan, printre FOARTE putinele cu nota maxima (si mult mai rau decat etern pomenitul Katrina), uraganul Andrew.
Acum pot sa ma intorc la lucruri mai importante, cum ar fi un mic dejun FOARTE intarziat.

din seria ce "gasesti pe net"

sau, mai exact, ce gasesc altii si sunt suficient de darnici incat sa imparta cu tine.
Pe foarte scurt (pentru ca nu e necesar sa zic foarte multe tinand cont ca am sa impart la randul meu link-ul primit via YM si puteti sa va faceti si voi o parere) am primit azi un link (dupa cum spuneam) catre un site al lui Ulrich Collette (mda, nici mie nu imi spunea nimic numele), un tip din Canada, fotograf de felul sau, care s-a gandit sa initieze un proiect interesant (ma rog, i-a venit ideea in timp ce lucra la o poza de-a fiului sau, din cate am citit si puteti si voi citi in partea de jos a paginii.
Recunosc, sunt intrigata, astept urmatoarele fotografii cu destul de mare interes (si da, as fi curiasa cum ar arata familia mea in genul asta de poze).

O scurta scurta scurta observatie

Da, articolele de mai jos (cel cu Apa Calda - da, inca simt nevoia sa ma adresez politicos, folosind majuscule, nu cumva sa se supere si sa pelce din nou - si cel cu mamica) sunt mai vechi, mult mai vechi, dar cum sunt in plin proces de reamenajare, ele apar ca fiind recente pentru ca le-am mutat dintr-o parte in alta pana aproape le-am sters si, apoi, ca sa fiu sigura ca imi raman, le-am repostat. (data reala este undeva in primavara lui 2010).

Scrisoare catre Apa Calda

Draga Apa Calda (sau, pot sa-ti spun doar Calda?),

Imi lipsesti tare mult. De cand ai plecat sufar in fiecare zi si, desi duc o lupta crancena cu sora ta cea rea, Apa Rece, nu reusim nicicum sa ajungem la un consens. Asa ca, zilnic, plec in cautarea ta dar, cu fiecare zi trecuta, incep sa cred ca te-ai evaporate pentru totdeauna. Incerc sa imi spun ca nu e asa, ca dupa relatia lunga pe care am avut-o nu se poate sa ma fi parasit asa, doar cu biletul acela din casa scarilor. Nici macar nu l-ai semnat… Vai, Calda, cat te regret.
Ma gandesc cu durere in suflet (si nu numai, multumita surorii tale malefice) la orele magice petrecute in compania ta. Cum ma bucuram ca putem sa ne intalnim la orice ora din zi sau din noapte, cum pregateam lumanari si esente parfumate… Dar intotdeauna, sa stii, intotdeauna m-am bucurat si de scurtele noastre intalniri cu prietenii (ma refer aici la Vase si Tacamuri si, sa stii, si ele iti duc dorul)…
Totusi, cum se spune, speranta moare ultima; asa ca, astept cu infrigurare (cu accentual pe FRIG) revenirea ta. Trebuie sa te intorci… pentru mine.

Cu drag,
Abonat Colterm, platitor de taxe si impozite.

E ziua ta mamico...

... si-n dar ti-am adus inima
Isi mai aduce cineva aminte cantecelele de la serbari? Catrenele pe care le invatam de zor inca din luna Ianuarie? Cine mai stie cum e sa ai degetele manjite cu aracet dupa ce te-ai chinuit sa faci o felicitare "frumoasa" pentru care mamei i s-au umezit ochii, la fel ca in fiecare an. Cati dintre voi au adunat ghiocei din gradina anul acesta? Cati au facut coronite din toporasi?
Mama mea are o cutie plina cu fiecare hartie manjita care se numea pictura la vremea ei, fiecare pana cu margele care se vroia a fi martisor, fiecare floare presata... Le tine cum probabil le voi tine si eu ani si ani la rand, doar ca sa se intoarca la ele si sa isi aduca aminte ce vremuri erau atunci...
Nu am mai vazut martisoare in pieptul fetelor, nu am mai vazut cozi la florarii, nu am mai vazut vanzatori ambulanti la tot coltul... Criza? Sau doar plictiseala, rutina si distanta tot mai mare pe care o punem intre noi, romanii, si traditiile noastre?! Eh, tendinte de modernizare...
Ma recunosc, si eu, invinsa de lumea moderna...