Zile si zile

Sambata dimineata, ora 7. Suna alarma. Si nu e doar o greseala. Dupa ce apas pe snooze de cateva ori (de data asta nu am atins performanta de a-mi snooze-ui alarma de atatea ori incat sa nici macar nu mai sune - cred ca 1 ora e maximul) si, cu durere in suflet ma tarasc jos din pat. Ma imbrac, mananc, imi amintesc ca a nins azi-noapte.
Ies in curte si incep sa curat masina. Ma intorc in casa, imi iau ce mai e de luat si plec la lucru.
La ora 9 inca eram singura, nici un participant nu venise. Astept, apar 2 persoane. Dupa inca 20 de minute imi dau seama ca celelalte persoane nu vor veni si ca, daca primeam un scurt mesaj, puteam sa mai dorm. Ma enervez, dar na, mi-e drag de oamenii respectivi si incerc sa trec peste. La 12, plec de la lucru. Adica, vreau sa plec, ca nu porneste masina. Dupa minute (care au parut ore) de rugaminti "hai masinuta, situ ca poti", pornim. Mergem ce mergem si se ineaca. Nu ar fi fost o problema, doar ca eram pe linia de tramvai. Dupa vreo 2 schimbari de semafoare (si mai multe schimbari de "politeturi") pornesc si, spre groaza mea, imi dau seama ca nu pot sa merg decat intr-a-ntaia (ca moare motorul daca schimb viteza). Ajung acasa, dupa 700 de ani de chinuinta, amenint masina ca o dau la fier vechi, ca o feliez, o macin si, dintre toate, aleg sa ii trag un picior. Ma consolez cu gandul ca o sa vina taica-miu acasa si ii arata el ei, nenorocita de masina.
Intru in casa, cu gandul la caldurica din dormitor, si constat cu oroare ca am uitat geamul deschis. Mormai, il inchid, ma invelesc in 7 cojoace, ca Baba Dochia, si ma bag in pat. Macar daca toate-s pe dos, sa dorm. Ce naiba se poate intampla aiurea cu somnul?! Atipesc vreo 20 de minute, si incepe "aiureala". Certuri, zgomote, zdranganeli, haules-baules, etc. Ma intorc pe aprtea cealalta, ma foiesc, pun perna pe cap, incerc sa uit. Nimic. Ma enervez, ies la ei, mama lor de scandalagii. Ridic jaluzelele, deschid geamul, vad 3 tiganusi. Ma uit urat, cat de urat pot, si zbier din strafundurile plamanilor "Certati-va naibii mai incolo ca incerc sa dorm!!!" Observ ceva lucios la ei in mana, dar aleg sa ignor (cum, de altfel, au facut si ei cu mine). Adio somn.
Ma duc in bucatarie, macar sa fac ceva constructiv. Ma apuc de gatit. Dupa ce am dat jos cu toate oalele posibile, jumatate din mancare si multe altele, ma duc in debara sa iau ceva sa curat. Nu aprind becul, eu am night vision.

Calc in oala cu ciorba...
Se face seara (in sfarsit se incheie ziua asta), vine si Radu acasa. Inca mai frecam urme de sos si supa de pe podele. Sensibil din fire, ma intreaba "Ale, ce-ai patit?". Eu, naiva, ii spun. Dupa jumatate de ora de ras isteric, se calmeaza si zice "Nu pot sa cred." Rade iarasi. Mancam o omleta, ca restul de mancare gatita era pe jos/la gunoi.
Vine taica-miu. Ha, acuma-i momentul meu. Ii zic de masina, se duce sa o porneasca. Bineinteles, merge ca unsa.
Vine vecinu'. "Ma ce naiba ati facut cu burlanul?" (e simpatic omul, dar asa vorbeste el in general). Eu: "Ce burlan?" Vecinu': "Pai nu mai aveti burlan. Ce naiba, doar nu vi l-or furat tiganii?!" Luminita de la capatul zilei de sambata s-a stins; ghiciti ce aveau tiganii lucios in mana?! Panza de bomfaier cu care ne taiau burlanul...