The joys of living out of a suitcase/ box...

... literalmente

Vesti bune: ne-am mutat! Yay!!! Vesti proaste - nu avem dulap; sau pat, sau mobilier.
Ma rog, cele din urma nu ma dor asa de tare, dar dulapul, sau, mai exact, lipsa lui, ma ucide! Nu gasesc nimic. Sigur toata lumea se gandeste acum "daca le organizai cum trebuie, gaseai totul cu usurinta". Dragi judgementalisti, normal ca mi-am dort sa arunc totul intr-un sac fara fund si apoi sa enunt un glorios "GATAAA!", dar in momentele alea tot ce auzeam era vocea apasatoare a lu' buni rostindu-mi cuvinte pline de intelepciune: "Alexandra, nu fi lenesa! Cum-ti asterni, asa dormi!".
Bine, bine, o sa impart totul frumos, in saci si saculete, cutii si cutiute. 32, in total. Si cand am terminat, nu tot ce am putut sa spun a fost "Dumnezeule, cate porcarii avem prin casa!".
Asa ca acum, marti, la doua zile dupa ce "porcariile" au fost mutate (si la cateva zile distanta de momentul cand voi putea/ avea timp sa despachetez), de cate ori ne trebuie ceva, trebuie sa pronim intr-o adevarata aventura, desi totul e etichetat frumos si destul de detaliat. OK, unul dintre saci nu e, pentru ca ajunsesem la capatul rabdarii si am aruncat in el tot ce mai aveam cu mentiunea "Chestii de care nu ne prea folosim si pe care chiar nu am mai avut chef sa le sortez", dar oricum, ar trebui sa fie relativ floare la ureche sa gasim cam tot ce ne trbuie. Nu este. Asa ca, buni, m-ai chinuit degeaba.

Despre...

... prima zi ca pieton, munca pe santier si simtul proprietatii.

Nu tocmai in ordinea mentionata si cu multe alte chestii strecurate printre cele mai sus anuntate, trebuie sa spun, in primul rand, ca e grozav sa ai casa ta. Inca nu ne-am mutat, dar impachetam cu spor (adica eu) in timp ce Radu munceste de zor la montatul usilor. Nu e totul gata si, mai mult ca sigur, ne vom muta doar in jumatate de apartament (si asta o zic cu optimism), dar ne mutam duminica. Ne mutam si daca pica cerul sau vine apocalipsa.

Nu m-a lovit adancul simtamant al proprietatii decat foarte tarziu, cam in momentul in care apartamentul a devenit nelocuibil, cu geamuri si usi scoase si pereti raschetati, dar m-a lovit puternic. Mai ales ca la raschetare am contribuit cu indarjire. Am invatat tot felul de cuvinte noi in ultima vreme si utilitatea diverselor chestiuni folosite la pus glet, mortar, adeziv (si da, stiu si diferenta intre ele si stiu si cum se prepara); stiu ce-i o mistrie si ce-i un spaclu, stiu si la ce-s bune; stiu ca exista mai multe feluri de smirghel pentru diferite suprafete si stiu si ce-i o mandrina si ca poti sa ai bormasina cu percutie sau fara. Am bataturi in palme, ca am vrut sa fiu barbata, dar nu-mi pare rau. Poate ca-s ca cioara care crede ca puiul ei e cel mai mandru dintre toti, dar apartamentul nostru e cel mai tare. Si cand 'om avea si mobila, va fi si mai tare.

In rest, complet imuna la isteria legata de concertul Lady Gaga (dar dupa o portie buna de ras care a urmat unui reportaj cu o fata ce plangea cu naduf ca gaga-ul nu a remarcat-o dupa tot efortul depus), ma gandesc cu oroare ca va trebui sa zic, din nou, "bun gasit" RATT-ului, cu tot cu mirosurile-i inconfundabile, si cu mai multa oroare la saptamanile ce vor urma si la cat timp va dura pana voi gasi un loc la toate. Ma duc sa trag masina in curte, sa se puna praful pe ea. Merci fain, Ghimbasanu Razvan.

Despre dragoste...

DISCLAIMER: nu are legatura cu nimic actual, nu m-a lovit depresia, nu se cearta nimeni cu nimeni, totul e chiar bine (mai putin ca mi s-au terminat toate serialele si nu mai am la ce sa ma uit). 

... si alte lucruri prafuite

                                        Poza e de  aici

Adevarul este ca am fost mereu cel putin impresionata (sau impresionabila) de povesti cu printese si fericire vesnica (si tinerete, daca se poate).

Da, recunosc, am visat mult timp la balul de la finalul povestii si la printul pe cal alb. Ma rog, au fost cativa, calare pe martoage, dar in focul momentului, nu-ti mai dai seama. Iubesti fiecare tampenie. Daca va contraziceti "extremele se atrag", daca va intelegeti "suntem la fel". Ierti orice. Uiti si cum te cheama cand va intalniti. Cazi pe spate cand primeti o floare rupta din gard. Fiecare melodie de la radio e compusa special pentru tine si domnu' cu martoaga. Si cele care nu-s, sunt sigur compuse de surorile vitrege ale Cenusaresei care vor sa va desparta. Dragostea e chiar oarba (si, poate ca in anumite momente ii si lipseste cate-o doaga). Si dupa ce trece, incepi sa vezi inceputul de chelie, pasiunea pentru bere, martoaga ce era, de fapt, o Dacie... 

Dar, intrebarea existentiala este: Ce faci cand se goleste borcanul? Cand nu mai exista iubire? Faci bagajul (de amintiri) si pleci in lumea larga? Suferi? Plangi? 

Sincer, am trecut prin toate (plecat, bagaj, plans, ras, suferit, etc.) doar ca sa constat acum ca tot plansul si toata disperarea (si pana si amintirile) nu-mi mai apartin. Poate borcanul nici n-a fost plin pana acum.

Sunt un om normal care traieste in lumea reala (cu cate un mic Disney night pe ici-colo) langa un alt om normal. Mai nou, in perfecta legalitate. Si, in curand, in propriul nostru cuib.

The Pregnancy scare

... sau "cum sa treci dintr-o extrema-n alta"
 In primul rand, trebuie sa spun ca urmeaza o postare despre "ce a patit o prietena pe care nu o cunoasteti". In al doilea rand, niciuna dintre noi nu suntem pro avort. De fapt, suntem chiar anti. Consideram ca exista metode mai inteligente si mai putin primitive de a evita o sarcina nedorita.
Asa deci,
   Ziua 1: prietena mea se trezeste si isi da seama ca ar trebui sa arunce un ochi pe calendar, ca ceva nu-i chiar cum ar trebui. Soc si groaza, ceva chiar nu e cum ar trebui. O vai, o nu, ce se va face?! Un copil?!
   Ziua 2: poate ar trebui sa isi ia un test. Sau poate ar trebui sa mai astepte? Oricum, the deed is done, dar, totusi, un copil?! Ce sa poata face cu el?! (sau ea)
   Ziua 3: cum spuneam, the deed is done, si, pana la urma, n-o fi chiar asa rau cu un copil. Adica, s-au descurcat si altii inaintea ei...
   Ziua 4: Asa e, nu e nici prima nici ultima mamaica tanara si 25 nu e chair o varsta frageda. Poate ar fi chiar fain?
   Ziua 5: Ce tare! Un bebe! Un bebe mic si fain. Pana si sotul ei e deja incantat.
   Ziua 6: Bebeeeeeee!!! Se duce la farmacie sa isi ia un test, sa fie sigura ca treaba e treaba. Isi ia un test pentru "orice moment al zilei" (ca doar nu o sa astepte pana-n ziua 7 ca sa afle vestile bune). Fuge acasa, face testul. E negativ. depresie in familie.

Ziua 7: O doamne, testul e negativ, chiar e ceva in neregula. Vai, poate are o boala incurabila....

Aventurile Ale(i) in tara minunilor

adica pe la noi, prin "batatura"


Nu-mi curge patriotismul prin vene, dar sunt foarte rare momentele in care mi-as dori sa ma mut din Romania. Nu stiu daca vreun popor pe lumea asta se bucura de atata tragi-comedie in viata cotidiana.

N-am idee ce si cum patesc altii, dar eu zi de zi am cel putin un moment in care ma blochez complet si incep sa rad si sa plang in acelasi timp; faze de genul (la stiri): "Gigi Becali si-a luat sosete Gucci", sau (un cersetor) "Ba, mie nu-mi dai monezi", sau (la magazin) "Da, avem pesmet si oua, dar ce vreti sa faceti cu ele?" (eu:"Masca de par." ea: "Serios? Trebuie sa incerc si eu!") si asa mai departe.

Povestea cu tiganii rromii si burlanul o stiti, si probabil stiti si zicala cu suflatul in iaurt, ei bine...

Draga zi de luni...

...daca as putea sa iti dau ban, block sau ignore, as face-o. 


Nu stiu cum e la voi, dar la mine cele 3 ceasuri rele nu sunt niciodata marti, ci vesnic lunea. Lunea suna alarma prea devreme, lunea uit sa imi iau diverse chestii necesare in geanta, lunea nu stiu niciodata cu ce sa ma imbrac. Si cel mai important, luni nu am chef de nimic.
Caz concret:

cand ziua incepe bine...

... cu soare si iz de primavara, inevitabil eu ma simt rau. Ori sunt racita, ori ma doare ceva ori ma aflu in vreo stare fatalista. Ziua de azi nu face exceptie, DAR, intre pastile si ceaiuri, am browse-uit pe net si am gasit:
- un blog (si nu ma pot opri din citit);
- un nou hobby (ma rog, detalii suplimentare pentru ca activitatea cu pricina am descoperit-o pe un blog culinar linkuit de Denisa) - urmeaza sa-mi cumpar "ustensila";
- noi nivele de prostie umana pe site-ul stirilor ProTv (Radu citeste mereu despre catastrofe naturale si alte chestii de genul - zice ca "ii place formatul" - si mereu lasa fereastra deschisa. Sigur, as putea sa o inchid, dar intr-o zi ca asta chiar nu aveam nimic mai bun de facut);
In orice caz, m-am "dopat" bine si am pornit la lucru - azi, part-time (bine ca pot), si maine la Oradea...
Pe sambata!

Afla adevarul despre tine

Da, am avut o zi plina... de teste de personalitate. Doua zile, de fapt. Ieri am fost foarte hyper si pana la 3 dimineata am browse-uit pe goodreads sa vad ce sa mai adaug pe rafturi. De fapt, pe goodreads numa pana pe la 12, cand un pop-up nenorocit m-a intrebat daca ma cunosc cu adevarat. Bine am zis, hai sa vedem.

Zile si zile

Sambata dimineata, ora 7. Suna alarma. Si nu e doar o greseala. Dupa ce apas pe snooze de cateva ori (de data asta nu am atins performanta de a-mi snooze-ui alarma de atatea ori incat sa nici macar nu mai sune - cred ca 1 ora e maximul) si, cu durere in suflet ma tarasc jos din pat. Ma imbrac, mananc, imi amintesc ca a nins azi-noapte.

De-a v-ati ascunselea...

... cu nervii mei

Mult asteptata vacanta in Corfu se apropie cu pasi repezi (repezi de tot, chiar in galop). E practic aici (ceea ce nu pot spune despre crema de plaja, crema de dupa plaja, demachiantul si periutele de dinti pe care le-am cumparat saptamana trecuta si care imi provoaca dureri MARI de cap fiindca au disparut fara urma). Ma gandesc serios sa-mi pun o pereche de ochelari fumurii (da, in casa) si sa imbrac un costum de om serios pentru ca, din cate am vazut, chestiile astea dau super-randamet cand e vorba de chestiuni disparute. Le caut de o ora, fara sa exagerez. Am ajuns in faza in care am inceput sa despachetez partea facuta de bagaj (desi nu au cum sa fie acolo, avand in vedere ca nu le gasesc de ceva timp si deci, nu aveam cum sa le bag in vreo geanta). Le-am cautat in baie, in dormitor, in dulap, in frigider (da, pana si acolo), in camara... De fapt, nu stiu loc in care sa nu le fi cautat. Am folosit si varianta "suna un prieten" (asta, daca tot s-a relansat "Vreau sa fi Milionar"). Nimic.
Semnalmente: punga Kaufland mica (din aia cu 40 de bani) care contine 1 crema de plaja cu SPF30 (pentru ca, desi a trecut 99% din vara, eu tot alba sunt), 2 creme pentru dupa plaja (era oferta), demachiant si periute de dinti (una mov, una albastra). Oricine are informatii este rugat sa lase un comment.