Si apoi, "... ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut" si multe s-au si intamplat; am adoptat un catel, spre disperarea motanului, am facut ţ planuri de vacanta, niciunul reusit si am alergat intre banci si notari ca, intr-un final, sa devenim aproape proprietarii unui apartament (spun aproape, fiindca mai dureaza ceva cu hartogariile finale). Oricum, acum urmeaza partea cea mai interesanta, asteptatul. Si eu, cum sunt rabdarea intruchipata, sigur nu voi avea nici o problema cu asta...
Oricum, la ritmul in care trece vremea, presimt ca intr-o zi am sa ma trezesc direct in noua casuta.
Si a fost si Pastele, cu musafiri, gateli, si MUUUUUULTE vase murdare. Si, mai ales, oua roz, mov, si alte culori nu chiar traditionale.
Intr-o postare viitoare, va arat si ce-a ramas in urma vopsitului. Pana una-ailalta, pentru norocosii care-s acasa inca "odihna placuta", iar pentru cei intorsi in camp(ul muncii), o intrebare:
lucrati cu spor, asa-i?
Adevarat a inviat!
ReplyDeleteMa bucur ca ai revenit...pe blog (mi-era dor sa citesc ceva fain)
Cred ca ti-am spus si atunci cand le-am vazut prima oara...foarte fain aranjament (si foarte gustoase)
De-abia astept sa te vad la casa ta!
Te pup si sper sa ne vina pofta mancand...desi sporul de lucru e ca statul in casa intr-o zi cu soare...
Pofta vine mancand si somnul vine lucrand:p mai ales cu doamna vreme care nu doreste sa zambeasca putin la noi...
DeleteEu vreau sa dorm. De ce nu e vacanta de Pasti ca aia de Craciun? :(
ReplyDeleteFaine ouale. Si ale noastre au fost 20 in 20 de culori...
Si eu as vrea sa dorm si sa merg la picnic:D Dar na, merg la lucru in schimb :((
Delete